Article written by Armand Camboulives, in Romanian and English.
Transylvania: a Romanian region different from the others?
The second round of the Romanian presidential elections in 2014 has produced very different results among the regions. On the one hand, Transylvania, a north-western region that was part of the Austro- Hungarian Empire before 1918. On the other hand, the rest of Romania, i.e. the Old Kingdom, composed of Moldova and Wallachia, regions that were under the control of the Ottoman Empire as satellites until 1877, when they gained their independence. Transylvania has voted overwhelmingly for Klaus Iohannis, former mayor of the Transylvanian city of Sibiu while the rest of the country has voted for Victor Ponta, the Social Democratic Party (PSD) candidate, with the exception of the capital, Bucharest.
This was not the first time such results had been noticed. In the previous presidential elections, the Party of Social Democracy (PSDR), later renamed the Social-Democratic Party (PSD), had already struggled to win the Transylvanian counties, while largely dominating the rest of the territory. Transylvania really seems to have a distinct voting pattern compared to the rest of the Romanian territory. This situation can be compared to that of another former province of the Austro-Hungarian Empire, Galicia, which is now located in Ukraine, and which also still behaves electorally differently from the electorate of the rest of Ukraine.
But it is not only with regard to their voting behaviour that Transylvanians are different. They are widely perceived as being ethnically, culturally and politically different from the rest of the country. In his famous book « The Clash of Civilizations« , the American author Samuel P. Huntington even separated Romania into two different civilizational spheres of civilization, Transylvania belonging to the Western civilization while the rest of Romania belonging to the Orthodox world with the countries of the former Soviet Union, the former Yugoslavia, Bulgaria, Cyprus and Greece.
But it is not only with regard to their voting behaviour that Transylvanians are different. They are widely perceived as being ethnically, culturally and politically different from the rest of the country. In his famous book « The Clash of Civilizations« , the American author Samuel P. Huntington even separated Romania into two different civilizational spheres of civilization, Transylvania belonging to the Western civilization while the rest of Romania belonging to the Orthodox world.
A major element of the perception of the Transylvania’s specificity is its western orientation compared to the rest of the country, described as Balkan and oriental. This difference has been attributed to the influence of the Transylvania’s pre-communist historical legacy, i.e. the historical legacy of the Austro- Hungarian Empire. Until the Second World War, Transylvania was more ethnically diverse than the rest of Romania. In 1930, only 57.8% of the inhabitants of Transylvania were Romanian, compared to 88.5% in the Old Kingdom. The proportion of ethnic minorities represented about one third of the total population of the region, with 29.1% Hungarians and 7.9% Germans. Transylvania was also characterised by a higher level of religious pluralism. Ethnic Romanians in Transylvania were almost equally divided between Greek Catholic and Orthodox churches, while most ethnic minorities were Catholics and Protestants. In the rest of the country, on the contrary, almost the entire population followed the Orthodox church. This multi-ethnic and multi-religious character has given the region a lasting image of an area of tolerance, born of intercultural exchanges and life experiences rooted in the coexistence with otherness. In a way, the long-term co-residence with Hungarians and Germans has « Europeanised » the Romanians from Transylvania.
In addition to this past diversity, the emergence in Transylvania of a genuine civil society supporting the struggle for the rights of the Transylvanian Romanians, who were deprived of political rights and prevented from using their language in the administration and judicial system under the Habsburg rule, allowed the development of a civic spirit in the region. It is often recalled that all the major popular uprisings of the 1989 Romanian Revolution, with the exception of the ones in Bucharest, occurred in Transylvania, particularly in the cities of Timisoara, Sibiu or Brasov. Cities and towns in the rest of the country remained remarkably quiet during these events.
Transylvania is thus perceived as a European society, tolerant, pluralist and endowed with a strong civic spirit, supporting the idea of a Transylvanian specificity. However, the idea that precommunist cultural conditions explain the differences noticeable in today’s Romanian society is debatable. Much energy was invested in the homogenization of the population and the power centralization, efforts already initiated by the successive regimes of the interwar period which pursued the project of building a nation-state. The communist legacy and its effects should also not be forgotten. Communism continued the previous period efforts with a nationalistic and dictatorial aim. Many authors have pointed out that the differences between Transylvania and the Old Kingdom have faded over time and that Romania today is a homogeneous nation-state.
Although the debate is still ongoing, the 2014 presidential elections have nevertheless highlighted the fact that there are still borders separating Transylvania from the Old Kingdom. While these borders may no longer be cultural, they are at least symbolic and deeply rooted in people’s minds.
Transilvania: o regiune românească diferită de celelalte?
Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2014 a avut rezultate foarte diferite în funcție de regiune. Pe de o parte, Transilvania, o regiune nord-vestică care a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar înainte de 1918. Pe de alta, restul României, adică Vechiul Regat, compusă din Moldova și Țara Românească, regiunile care au fost sub controlul Imperiului Otoman ca sateliți până în 1877, când au obținut independența. Transilvania a votat copleșitor pentru Klaus Iohannis, fostul primar al orașului transilvănean Sibiu în timp ce restul țării a votat pentru Victor Ponta, candidatul Partidului Social Democrat (PSD), cu excepția capitalei, București.
Nu a fost prima dată când s-au observat astfel de rezultate. La alegerile prezidențiale anterioare, Partidul Social Democrației (PSDR), apoi redenumit Partidul Social-Democrat (PSD), se luptase deja pentru câștigarea județelor transilvănene, în timp ce domina în mare parte restul teritoriului. Transilvania pare într-adevăr să aibă un model de vot distinct în comparație cu restul teritoriului românesc. Această situație poate fi comparată cu cea a unei alte foste provincii a Imperiului Austro- Ungar, Galizia, care acum se află în Ucraina și care, de asemenea, se comportă în mod electoral diferit de electoratul din restul Ucrainei.
Dar ardelenii diferă nu numai în ceea ce privește comportamentul lor de vot. Sunt percepute pe scară largă ca fiind diferite din punct de vedere etnic, cultural și politic față de restul țării. În celebra sa carte „The Clash of Civilisations”, autorul american Samuel P. Huntington a separat chiar România în două sfere civilizaționale diferite ale civilizației, Transilvania aparținând civilizației occidentale, în timp ce restul României aparținând lumii ortodoxe cu țările fostei Uniunea Sovietică, fosta Iugoslavie, Bulgaria, Cipru și Grecia.
Un element major al percepției despre specificul Transilvaniei este orientarea sa occidentală în comparație cu restul țării, descrisă ca fiind balcanică și orientală. Această diferență a fost atribuită influenței moștenirii istorice pre-comuniste a Transilvaniei, adică moștenirea istorică a Imperiului Austro-Ungar. Până la cel de-al Doilea Război Mondial, Transilvania era mai diversă din punct de vedere etnic decât restul României. În 1930, doar 57,8% dintre locuitorii Transilvaniei erau români, comparativ cu 88,5% în Vechiul Regat. Proporția minorităților etnice a reprezentat aproximativ o treime din populația totală a regiunii, cu 29,1% maghiari și 7,9% germani. Transilvania s-a caracterizat, de asemenea, printr-un nivel superior de pluralism religios. Românii etnici din Transilvania erau aproape la fel de împărțiți între credințele greco-catolice și ortodoxe, în timp ce majoritatea minorităților etnice erau catolice și protestante. În restul țării, dimpotrivă, aproape întreaga populație urmată a fost de credință ortodoxă. Acest caracter multietnic și multi-religios a oferit regiunii o imagine de zone de toleranță, născută din schimburi interculturale și din experiențe de viață înrădăcinate în coexistența cu alteritatea. Într-un fel, conlocuirea pe termen lung cu maghiari și germani i-a „europeanizat” pe românii din Transilvania.
Dar ardelenii diferă nu numai în ceea ce privește comportamentul lor de vot. Sunt percepute pe scară largă ca fiind diferite din punct de vedere etnic, cultural și politic față de restul țării. În celebra sa carte „The Clash of Civilisations”, autorul american Samuel P. Huntington a separat chiar România în două sfere civilizaționale diferite ale civilizației, Transilvania aparținând civilizației occidentale, în timp ce restul României aparținând lumii ortodoxe.
Pe lângă această diversitate trecută, apariția în Transilvania a unei adevărate societăți civile care susține lupta pentru drepturile românilor transilvăneni, care au fost lipsiți de drepturi politice și împiedicați să folosească limba lor în sistemul de administrație și justiție sub conducerea habsburgică, a permis dezvoltarea unui spirit civic în regiune. Este adesea amintit că demonstrație populare majore ale Revoluției Române din 1989, cu excepția celor din București, au avut loc în Transilvania, în special în orașele Timișoara, Sibiu sau Brașov. Orașele din restul țării au rămas remarcabil de liniști în timpul acestor evenimente.
Transilvania este astfel percepută ca o societate europeană, tolerantă, pluralistă și înzestrată cu un puternic spirit civic, susținând ideea unui specific ardelean. Cu toate acestea, ideea că condițiile culturale precomuniste explică diferențele observabile în societatea românească de astăzi estediscutabilă. S-a investit multă energie în omogenizarea populației și în centralizarea puterii, eforturi inițiate deja de regimurile succesive ale perioadei interbelice care au urmărit proiectul construirii unui stat națiune. Moștenirea comunistă și efectele ei nu trebuie uitate. Comunismul a continuat eforturile din perioada anterioară într-un scop naționalist și dictatorial. Mulți autori au subliniat că diferențele dintre Transilvania și Vechiul Regat au dispărut de-a lungul timpului și că România de astăzi este un stat național omogen.
Deși dezbaterea este încă în curs, alegerile prezidențiale din 2014 au evidențiat totuși faptul că există încă granițe care separă Transilvania de Vechiul Regat. În timp ce aceste granițe nu mai pot fi culturale, ele sunt cel puțin simbolice și adânc înrădăcinate în minți.
LA REGIONISTO 